joi, 2 septembrie 2010

"Printesa" din fereastra...




O zaresc,dar mai intorc capul o data,cred ca mi s-a parut...nu-nu e totusi e acolo,se linge pe labute...si pentru cateva secunde se opreste...se uita la mine,clipeste lenes si isi reia toaleta.A aparut,nu o mai vazusem de vreo 2 luni,...de fiecare data cand ma indreptam spre statia de tramvai nu puteam sa nu intorc capul in dreapta,spre fereastra unde o vazusem prima data,in speranta ca o voi vedea din nou!....
Dar uite ca...am revazut-o si e la fel de frumoasa ca in prima zi cand am zarit-o,....superba chiar ...cu blanita de un alb pur,atent periata si ingrijita,cu ochii albastri mari...ma priveste gales,inclinand putin capul atunci cand o strig incetisor...pis-pis-pis,si totodata nedumerita de felul meu insistent de a o privi.

Ma ignora repede, toaleta e mai importanta,"ora de frumusete" merita toata atentia si concentrarea din partea ei.Eu imi vad de drum,si sper ca o voi zari si maine,si poimaine...deoarece iubesc pisicile enorm iar aici in orasul unde locuiesc,pisici nu vad decat in ferestre,la tv sau ...de plus, in rafturile magazinelor :D ,maidanezele...sunt niste raritati.In blocul unde locuim,eu si sotul meu...sunt interzise animalele,ca de ar fi fost permise...nu ar fi lipsit in nici un caz din apartament o pisica.
Oricum mi-a facut ziua mai frumoasa si chiar...m-am bucurat nespus ca pentru cateva secunde in treacat... am putut sa o admir.




marți, 15 decembrie 2009

Mos Craciun,fiinta magica din copilaria mea!


E incredibil cat de repede trece timpul,…parca acu eram o mogaldeata de fetita,care dupa trecerea lui Mos Nicolae numara pe degete cate zile au mai ramas pana la Craciun! Il iubeam pe Mos Craciun,si niciodata nu-mi faceam vreo lista cu ce-mi doream… sau cu ce as fi preferat sa-mi aduca,pur si simplu mergeam pe mana lui,in mintea mea de copil,credeam ca el stie ce vreau eu,la fel cum stia si poznele pe care le faceam.


In luna decembrie eram cea mai cuminte,cea mai silitoare la invatatura si cea mai ascultatoare dintre frati…deoarece stiam ca eforturile imi vor fi rasplatite in ajun de Craciun,si se merita.

Dar anii au trecut incet,incet… am inceput sa descopar cine “erau” Mos Craciun,si totodata sa percep lumea altfel. Nu am fost dezamagita sa aflu de inexistenta Mosului,in sufletul meu,eu stiam ca,undeva in cer el exista,imi stie gandurile,imi cunoaste sufletul si nu iubeste copii obraznici,neascultatori care nu au rezultate bune la invatatura.



Poate datorita faptului ca am fost o fire mai sensibila,am perceput lumea inconjuratoare intr-un mod mult mai uman decat cei din jurul meu.Nu intelegeam in copilarie cum pot fi oamenii mari atat de rai,incat sa taie purcelusul chiar in Ajun de Craciun,cand poate Mosul i-ar fi adus si lui ceva daca l-ar fi gasit viu. “Din cauza ca au tait purcelul, Mosul nu le-a adus nimic”,ma gandeam eu,si vedeam intr-asta o pedeapsa din partea Mosului,atunci cand sub brad se aflau daruri doar pentru noi copiii,iar pentru parinti nimic!...Eram prea mica,pentru a-mi da seama ca ei renuntau la cadourile lor,in favoarea noastra,...pentru a fi noi fericiti.


In seara de Ajun,plecam cu colindul prin vecini,prin sat …fara sa simtim gradele minus,eu stiam la fel de bine ca si fratii mei ca in seara din Ajunul Craciunului nu se sta in casa,se iese cu colindul,...in felul asta Mosul stia cati copii si-au facut datoria de a anunta Nasterea Domnului Iisus,si cati nu,dar mai colindam si pentru ca unii sateni ne dadeau bomboane,mere,pere,colacei impletiti ,altii mai instariti ne dadeau bani,iar la intoarcere abia puteam cara traistutele incarcate cu bunatati,si ne miram cum poate cara Mosul,mai ales fiind si batran,sacul cu cadouri ptr toti copiii?….tot punandu-ne unii altora intrebari fara raspuns, ajungeam intr-un final si acasa,garboviti de greutatea traistutelor arhipline,cu bujori in obrajori si multumiti ca ne-am facut datoria atat fata de Mos ca am anuntat Nasterea Domnului,cat si de rasplata satenilor pentru colindele cantate.

Baita calda,pijamalutele moi si asternutul curat,faceau ca somnul sa vina intotdeauna mai devreme decat ar fi trebuit,si uite asa….pierdeam momentul in care Mosul lasa cadourile,si totodata si sansa de al vedea cu ochii mei,si de ai spune ce mult il iubeam.

Apoi in dimineata zilei de Craciun,o zbughiam din pat,cu ochii inca lipiti de somn,direct sub brad sa vad ce mi-a adus Mosul….si nu era bucurie mai mare ca aceea, cand vedeam cadoul frumos impachetat in punga de hartie.

Stiam ca El mi-a citit gandurile,in cazul in care nu i-au spus parintii mei,dar El…. Mos Craciun in inima mea a ramas magic,indiferent de unde stia ce mi-am dorit!


luni, 19 octombrie 2009

Destinul...

Am citit o gramada de teorii despre destin,soarta sau cum s-o mai numi acesta "harta" a vietii noastre...si toate erau adevarate,in parte!...Fiecare autor de carte,sau de teorie isi sustine cu vehementa ideea si chiar o argumenteaza destul de credibil,si de original,...incat,e aproape imposibil sa nu crezi ce spune,sau sa nu-i dai dreptate.
Dupa parerea unora,destinul..."ti-l faci,il ai in propriile maini".Daca esti istet,si-ti merge mintea,ai sanse bune sa reusesti in viata,daca nu,fie te multumesti cu firmiturile celorlalti,sau te obisnuiesti cu locul codas in societate.Cam extremista teoria cei drept,dar cat se poate de existenta in zilele noastre,din pacate.Ce facem daca din nefericire,nu ne nastem toti cu o minte dezghetata? Ce facem daca avem conexiuni neuronice mai lente? Si daca nu suntem inzestrati de natura cu acele "calitati intelectuale minune"?...Sa intelegem de aici ca,suntem inferiori celorlati?...Sau ca,nu vom reusi in ce ne vom propune?...
Parerea mea,si mi-o sustin si eu la randul meu cu tarie,e exact opusul celei de mai sus...!
Soarta sau destinul,este deja FACUT INAINTE DE A NE NASTE...!
Nu putem misca o ata fara ajutorul lui Dumnezeu,deci...nu putem face nimic fara El,in concluzie.Cum am putea oare noi sa ne decidem propria soarta?...Ne amagim singuri daca credem ca,reusitele profesionale,succesele si realizarile noastre sunt pur si simplu rodul coeficientului ridicat de inteligenta.Intradevar,un rol important joaca si "sclipirea mintii"...dar si aceasta este un dar de la Dumnezeu,nu este intamplatoare.Dunezeu ne-a inzestrat pe unii cu mai mult,pe altii cu mai putin,...dar toate aceste daruri,pe care noi le numim calitati,ne-au fost date cu un scop...care bineinteles...nu-l stim,il aflam doar traind,...descoperim prin faptele noastre rostul nostru pe acest pamant.Si totusi reusesc in viata si cei mai putin inteligenti,...de multe ori,mai bine ca "savantii"...oare cum e posibil?...Ce nu este cu putinta la noi,la Dumnezeu TOTUL e posibil....Iar lucrarile lui,sunt neaccesibile mintii umane.Uneori trebuie doar sa crezi...fara sa cercetezi prea mult,deoarece nu totul are o explicatie logica!


luni, 21 septembrie 2009

Nufarul si lotusul...simbolurile puritatii!

Nuferii sunt florile cu cele mai multe semnificatii in mitologie, simbolizand: forta de creatie, nemurirea, sanatatea, gloria sau linistea sufleteasca. Pentru egipteni, in antichitate nuferii erau cele mai frumoase flori. Legenda lor spune ca soarele a rasarit prima data dintr-o floare de nufar.
Stiam ca floarea de colt sau nuferii albi si galbeni sunt ocrotiti. Din pacate pentru aceste flori, le ocrotim noi ;) Superba senzatia sa te plimbi printre nuferi si (se zice) ca au un parfum care are caracteristici afrodisiace…

Speciile de nuferi (nymphaea) se deosebesc prin coloritul florilor, de la albul pur al unui Nymphaea Alba (Albatross, Gonnere, Helvola), la roz (Pink Sensation, Marliacea Rosea, Rubra, Madamme Wilfon) galben (Joey Tomocik, Chromatella), violet (Rose Arey, Fire Crest, Sioux, Charles de Merville, Conqueror, Red Spider) culori pale (Hollandia) sau aprinse (James Brydon, Attraction).


Tot o specie de nufar este si lotusul (Nelumbo), care are flori asemanatoare, dar se deosebeste prin forma frunzei.
Lotusul sacru se inalta deasupra apei,in timp ce nufarul pluteste pe ea.
Floarea de lotus este un simbol unic si uimitor al naturii. Aceasta floare creste in ape tulburi si apoi se ridica la suprafata. Odata ajunsa aici infloreste cu o gratie si o frumusete spectaculoasa. La caderea noptii se scufunda din nou pentru a demonstra si mai bine miracolul naturii. Cand rasare soarele floarea reapare pastrandu-si culoarea intacta. Ea reprezinta sanatatea, onoarea si norocul. Exista mai multe feluri de flori de lotus, fiecare cu semnificatia ei speciala.
Lotusul este semnificativ in traditia budista deoarece Buddha Gautama (cunoscut si ca Buddha Sakyamuni) este infatisat deseori stand pe o floare de lotus. Legenda spune ca el isi imagina oamenii ca pe niste “boboci de floare intr-un lac, crescand din noroi si incercand sa ajunga la suprafata pentru a putea inflori”.

Nufarul sau lotusul a fost transformat de
diverse mitologii in simbolul fortei de
creatie, de regula ca principiu feminin,
mai rar masculin, de aici decurgand numeroasele
sensuri subalterne: germenii vitali,
fertilitatea, longevitatea, posteritatea, sanatatea,
gloria, nemurirea, puritatea, pacea sufleteasca,
concordia si uitarea. De altfel, nufarul
este unul dintre simbolurile cu cea mai mare
diversitate semantica si cea mai larga arie de
raspandire.
Egiptenii numeau lotusii albi ""nenufar""
(frumoasele), considerandu-i cele mai frumoase
flori. Varianta heliopolitana a mitului
cosmogonic relateaza
ivirea soarelui, Ra, in
prima dimineata,
dintr-o floare de lotus
crescuta din haosul acvatic, Nun.
Lotusul parfumat,
""nefertum"", era considerat tronul regal
al unor zei (Osiris, Isis, Nephtys, Horus), devenind
un simbol regal feminin sub domnia lui
Akhnaton, cand regina si printesele incep sa-l
poarte ca semn al rangului lor. Nuferii si parfumurile
aveau chiar o divinitate patronala a
lor, tanarul zeu Nefertum, membru al triadei
din Memfis, a carui emblema era lotusul albastru.
In China, planta de lotus este un simbol
solar din categoria principiului luminos masculin
yang, in vreme ce floarea este asociata
lunii, deci principiului intunecat feminin yin.
De asemenea, budismul chinez pastreaza
simbolul originar al nasterii lui Buddha
dintr-o floare de lotus. Mitologia Indiei
a facut din lotus ""padma"",
simbolul revelatiei, al creat
iei, al fortei spirituale,
motiv pentru care el este
un element referential extrem
de frecvent in panteonul
vedic. In budismul indian lotusul
e simbolul pamantului,
dar si al puritatii si frumusetii.

Orhideele,un simbol al iubirii!


Scurt istoric al orhideelor
Orhideele au fost atras dintotdeauna interesul oamenilor. Ele au fost timp de secole si sunt inca,un alt simbol al iubirii,al luxului si al frumusetii.
Familia orhideelor este formata din aproximativ 30.000 de specii, dar daca luam in considerare si hibrizii pe care ii au si dezvolta cultivatorii din toate colturile lumii, numarul orhideelor probabil ca depaseste 200.000. Orhidee se gasesc pe fiecare continent in afara de Antarctica si exista specii endemice in fiecare colt al lumii.
Orhideele sunt un simbol al purităţii, perfecţiunii şi feminităţii. Ele au fost cultivate din cele mai vechi timpuri în China, iar în secolele 18 şi 19 a început mania orhideelor şi în Europa de vest.


In America centrala si de sud era cunoscuta "orhideea de vanilie", din care se facea o bautura energizanta la care se adauga cacao, si pe seama careia s-a pus rezistenta fizica uimitoare de care au dat dovada razboinicii incasi in lupta cu colonistii europeni. Stramosii nostri le considerau si un simbol al virilitatii si fertilitatii. Astfel, in Grecia si Orientul Mijlociu, floarea era daruita mireselor. Tot grecii sunt cei care au dat numele florii, mai precis Teophrast, in lucrarile sale.

Chinezii, inca de pe vremea lui Confucius, numeau orhideele "plantele care au parfum regal"; o descriere foarte frumoasa a impresiei pe care ne-o lasa orhideele este facuta intr-o scriere a lui Confucius, care spune ca "placerea de a revedea, dupa o lunga absenta un prieten drag poate fi comparata cu aceea pe care o simtim cand intram intr-o camera plina de orhidee". In Evul Mediu ele constituiau unul din ingredientele de baza in remediile naturiste; un exemplu curios: era folosita de parinti pentru a decide sexul viitorului copil, astfel ca daca tatal manca o radacina mare de orhidee, copilul avea sa fie baiat. De asemenea, erau considerate a fi plante afrodisiace si astfel deveneau ingredient de baza in potiunile si vrajile de dragoste. In alte parti ale lumii, cum ar fi in Turci si Iran, unele varietati de orhidee cu proprietati halucinogene erau fumate prin narghilea, cu scopul de a declansa viziuni.

In vise, orhideele reprezinta aspiratia interioara spre rafinament, bunatate si romantism.

Poeziile lui Barbu sunt printre cele mai enigmatice poezii ale literaturii române, şi este posibil ca o astfel de interpretare să fi scăpat criticilor din lipsă de informaţii.

În mit este vorba despre o ciupercă şi orhideea Calypso bulbosa. Ciuperca reprezintă omul de geniu enigmatic (poate de aici numele "Riga Crypto"), care este neînţeles şi trăieşte ascuns în "subteranul societăţii". El este considerat o fiinţa inferioară, o ciupercă, şi nu poate străluci decât printr-o floare deosebită: Calypso bulbosa, o orhidee deosebită şi misterioasă, frumoasă şi rară, care trăieşte aproape de polul nord, în condiţii de neimaginat pentru o floare. Acestă fiinţa enigmatică refuza regele ciupercilor, pentru că deşi in lumea lui el este o elită, în lumea ei el nu poate străluci. El nu reuşeşte sa se apropie de minunata floare, care trăieşte în lumea ei cu reni şi zăpadă. In final trebuie să se mulţumească cu o măselariţă, o plantă comună.

La lectura poeziei se pot descoperi multe legături între acest mit şi povestea pe care o prezintă Ion Barbu.

Probabil din cauza formei lor deosebite, orhideele au fost folosite în multe locuri pentru actele de magie, ca amulete,stalismane sau alte practici.Grammatophyllum scriptum, o specie exotică din Asia a fost folosită ca o poţiune a dragostei. Ansellia, era purtată de triburi din Africa ca talisman, pentru a alunga vise urâte şi pentru a binecuvânta căsnicia. Habenaria era purtată ca talisman de civilizaţiile din America, pentru a le da puteri mai mari de luptători . Specii de Dendrobium se foloseau în China pentru practicile de exorcism, iar în Noua Guinee o specie de Dendrobium era folosită pentru a vindeca boli misterioase. In unele părţi din Indonezia se credea că unele spirite trăiesc în plante de orhidee.

În Antica Grecie se foloseau orhidee în ritualuri închinate zeiţei r(zeiţa recoltei) Demeter, şi erau considerate sacre. Inteleptul Confucius vorbeşte în textele sale cu mult entuziasm despre orhidee. Civilizaţiile din America foloseau orhidee pentru a venera zeităţile, şi unele obiceiuri au fost preluate şi în formele de catolicism induse de cuceritori.

Simbolistica

Grecii considerau ca orhideele rosii purpurii sunt hrana preferata a satirilor din cauza careia erau impinsi catre exces. Radacina acestora seamana foarte bine cu o mana cu trei sau cinci degete fapt care a dus la concluzia ca sunt un bun talisman in unele parti ale globului. Pentru poporul european orhideele rosii purpurii semnifica viata luxoasa, a bunastarii si a rafinamentului. Americanii le purtau in speranta ca aceastea sunt aducatoare de noroc.Orhideele rosii purpurii sunt considerate florile copilariei (care se pot oferi tinerelor mame) sau cadou pentru cuplurile proaspete dar si a maturitatii exprimandu-ne admiratia fata de experienta si intelepciunea celor cu o etate mai mare.Orhideele rosii sunt considerate florile copilariei. Nu de multe ori ele sunt asociate cu dragostea cuminte. Scriitorul Confucius a relatat atunci cand si-a intalnit prietenii dupa o perioada lunga de timp ca a simtit acelasi lucru ca si cand ar fi intrat intr-o incapere plina de orhidee. Astfel orhideele rosii pot reprezenta si bucuria revederii unei persoane dragi.

Orhideele rosii simbolizeaza seductia. In anumite contexte orhideele rosii pot simboliza iubirea pricinuita de suferinta. Tot ele sunt cele care promit fericirea dar nu de fiecare data se si concretizeaza. Pot exprima admiratia si respectul indiferent ca daruim un buchet de orhidee rosii persoanei iubite sau unor cunostinte.

Orhideele galbene sunt purtatoarele mesajului iubirii pure. In functie de ocazie ea mai poate simboliza si promisiunea celui ce o ofera de a-si proteja iubita.
Aceaste orhidee galbene scot la iveala sensibilitatea si gingasia. Ele sunt apreciate in deosebi pentru florile numeroase de dimensiuni relativ reduse organizate in inflorescente racemoase dar si pentru culorile pe care acestea le combina.Orhideea alba este asociata cu iubirea neinteresata. Ele sunt apreciate in special pentru frumusetea florilor sale de un alb impecabil. In acelasi timp orhideele albe mai pot semnifica si florile iubirii pure. De asemenea, mai poate fi considerata si simbol al iubirii efemere sau al feminitatii. Orhideele au ajuns sa fie asociate cu raritatea si cu frumusetea discreta.
Orhideele albe transmit mesajul iubirii pure dar aceastea pot transmite diferite mesaje in functie de ocazia cu care sunt oferite si carei persoane se adreseaza. Ea este purtatoare de sentimente rafinate cum ar fi dragostea ajunsa la maturitate.
Fara drept de apel, orhideele sunt cele mai numeroase dintre plantele cu flori si cele mai elegante. In prezent, in toata lumea sunt cunoscute peste 30.000 de specii de orhidee.

Mitologie florala...

Cu cât o floare este mai populara, cu atât ii sunt asociate mai multe superstitii si intelesuri. Trandafirul este, de departe, cel mai incarcat de semnificatii. Trandafirii sunt printre cele mai vechi flori cultivate de om, acest lucru intâmplându-se acum 5.000 de ani in gradinile imperiale din Asia. Oamenii de stiinta au descoperit „urme“ pe baza carora au presupus ca trandafirul salbatic dateaza de 35 de milioane de ani!
Regina florilor – popoarele antice explicau frumusetea trandafirului prin originea sa divina. Grecii povestesc cum, intr-o zi, zeita Chloris a gasit din intâmplare o frumoasa nimfa moarta si a transformat-o intr-o floare. Afrodita i-a daruit frumusete. Cele trei gratii i-au oferit farmec si voiosie. Dionis i-a dat in dar nectarul sau parfumat, in timp ce Zephyrus, vântul de vest, a alungat norii de pe cer, astfel incât Apollo sa scalde floarea in lumina. La sfârsit, floarea i-a fost daruita lui Eros, protectorul iubirii, si a fost aleasa „Regina florilor“.
Romanii aveau si ei propria varianta despre originea florii. Legenda lor o are in centru pe frumoasa Rodanthe, o femeie asaltata de foarte multi petitori. Rodanthe nu era interesata de nici unul dintre ei, dar tinerii erau atât de indragostiti de ea, incât au ajuns sa o asalteze, darâmându-i chiar si poarta casei. Aceasta intâmplare a mâniat-o chiar si pe zeita Diana, care a transformat-o pe femeie in floare, iar pe pretendenti in spini, pentru a le da o lectie.Trandafirii rosii inseamna „Te iubesc“. Putini stiu ca diferitele culori si tipuri de trandafiri pot nuanta acest mesaj. Rosu si alb impreuna inseamna unitate, rozul semnifica gratie si fragilitate, iar galbenul simbolizeaza bucuria. Un singur trandafir sugereaza simplitate.
Unele flori au aceeasi semnificatie ca si trandafirul: crizantemele, lalelele si garoafele rosii transmit acelasi mesaj. Margareta va aduce un omagiu frumusetii persoanei care o primeste, in timp ce eleganta cala omagiaza frumusetea iesita din comun. Nu puteti trimite o creanga de liliac decât o data, pentru ca aceasta floare simbolizeaza prima iubire. Violetele simbolizeaza afectiunea.
Petunia simbolizeaza mânia si resentimentele. Floarea-soarelui semnifica aroganta si chiar false aparente.
Cactusul da impresia de intimidare, dar trimite un mesaj mai profund, de caldura sufleteasca. Busuiocul transmite cel mai dur mesaj: ura.

Trandafirul in istorie
Trandafirul este mentionat pentru prima oara intr-o insemnare sumeriana straveche. Textul spune ca un mic numar de arbusti a fost adusi de Regele akkadian Sargon I, dintr-o expeditie militara intreprinsa dincolo de Tigru, si plantati in gradina .

Responsabil cu aducerea trandafirului in Europa se pare ca este Alexandru cel Mare, care, dupa un razboi in Persia, a adus cu el nenumarate comori, printre care si trandafirul. Herodot este insa de parere ca nu Alexandru cel Mare, ci Midas, regele mitic, a adus floarea pe pamant grecesc.

Oricum, asiaticii au realizat primele incrucisari. Confucius scrie ca imparatul Chinei avea peste 600 de carti despre trandafiri, pentru a sti cum sa-si ingrijeasca florile preferate.

In Evul Mediu crestin, cea mai cunoscuta utilizare a trandafirului a fost aceea creata de Papa Leon al IX-lea, in secolul al XI-lea: el a initiat ceremonia trandafirului auriu, trimis anual unui monarh european ca semn al stimei si rasplata a faptelor apreciate de Sfanta biserica.

Culoarea trandafirilor este diversa, de la alb la roz, galben, oranj pana la tonuri infinite de rosu si violet intunecat, apropiindu-se uneori de negru. Dar nu numai coloritul si aspectul fac din trandafir o floare atat de apreciata, ci si mirosul lui, atat de special incat majoritatea parfumurilor fabricate au in compozitia lor si esenta de trandafir. Exista totusi si trandafiri lipsiti de miros, unii mirosind chiar urat. E greu de descries dezamagirea unui mare si pasionat crescator de trandafiri la descoperirea ca mirosul plantelor nu este nici pe departe creat pentru a desfata simturile omenesti, ci pentru a atrage insectele polenizatoare, el fiind astfel incat sa le placa lor, sa le atraga pe ele, pe insecte si nu pe oameni.

Mirosul, un amestec de alcool, zahar si enzime provine, din cloroplastele si din structurile partilor verzi ale plantei care, in prezenta clorofilei si folosind lumina soarelui, elaboreaza ( din apa, dioxid de carbon si saruri minerale ) substantele organice, hrana plantei. Astfel, in functie de vreme, parfumul trandafirilor este slab in zilele mai reci si puternic in zilele calde si insorite cand, dimpotriva, procesul de fotosinteza inregistreaza cote maxime.

Nobili si delicati, trandafirii se vand anual numai in America de Nord in numar de peste 20 de milioane ca flori taiate si de doua ori mai multi ca flori de gradina. Cultivati in sere, trandafirii au nevoie de udari zilnice pentru a se evita compromiterea petalelor. Trandafirii au de asemenea nevoie de o ingrijire speciala, frumusetea nefolosindu-le la nimic in fata daunatorilor, ei fiind frecvent atacati de ciuperci si diferiti alti paraziti.

Trandafirii se planteaza in lunile august si septembrie in sol fertile si bogat in humus si umiditate. Arbustii de trandafir sunt rezistenti la inghet, aspectul lor fiind unul rustic se seducator.

Timp de peste 5.000 de ani, Persia si China au fost habitatul de origine al trandafirilor, al florilor cu parfum dulce si imbietor. Li se spunea Avestan-Vaedha in limbile europene, in timp ce in limba moderna persana trandafirul se numea Vard, Wrodon in greaca si Rhodian in greaca etrusca. In secolul al VII-lea trandafirii au fost cunoscuti si in Europa, unde in limba Latina derivatul Rosa devine Rose.

Cutivatorii europeni s-au straduit ani la rand sa creeze trandafiri cu parfumul celor stravechi asiatici, trandafirii moderni, cultivate in Anglia si Franta, fiind diferiti.

Acum exista in lume peste 30.000 de varietati de trandafiri si o multime de legende, dintre care una veche persana povesteste ca trandafirul rosu a fost atat de alb si stralucitor la inceput ca o privighetoare s-a indragostit de el. Din prea multa dragoste, privighetoarea l-a strans asa de tare la piaptul sau incat spinii i-au zgariat trupul. Sangele privighetorii ranite a transformat trandafirul alb intr-unul rosu.

Dintotdeauna oamenii au avut o mare pasiune pentru trandafiri. Astfel, podelele palatului cleopatrei erau pavate cu petale de trandafiri, iar marele intelept Confucius avea peste 600 de carti despre cum se ingrijesc trandafirii. In piesele sale, Shakespeare face mai mult de 50 de referiri la trandafiri.

Cel mai batran trandafir din lume, inca mai infloreste pe peretele Catedralei Hildesheim din Germania. Dar insusi trandafirul este o legenda! Se spune ca pe timpul Imperiului Roman, Rhodante, o fecioara despre a carei frumusete se dusese vestea, era atat de asaltata de petitori incat aceasta, obosita si exasperata de insistentele lor, a fost nevoita sa se refugieze in templul prietenei sale, Diana. Dar, cand a vazut multimea de tineri luandu-I cu asalt portile templului, cautand-o peg raga lor Rhodante, a devenit atat de invidioasa, incat si-a transformat prietena intr-un trandafir si pe admiratorii ei in spini.

Varsta trandafirilor se pierde in negura vremurilor. Arheologii au descoperit inscriptii vechi gasite excavand templele Un din Irak, in care se pomeneste ceva care se refera la un transport de apa de trandafiri pentru sultanul Bagdadului. Acesta folosea cel putin 30.000 de vase cu apa de trandafiri pe an, pentru ca intregul sau palat, heremul sau si peste tot in camerele lui sa miroasa frumos.

Trandafirul ca simbol
Aceasta floare delicata este considerat a fi cel mai expresiv simbol al iubirii, exprimand toate posibilele nuante pe care le poate lua sentimentul de dragoste: pasiune, suferinta, gelozie, etc.

Demult, in Italia, trandafirul era "floarea carerilor in casatorie": indragostitul presara in fata casei iubitei sale petale de flori, iar daca a doua zi erau maturate, atunci declaratia era respinsa; daca insa petalele se gaseau tot acolo, nu mai ramanea decat sa se hotarasca ziua logodnei.

In acelasi timp, trandafirul mai inseamna si iubire tragica, despartire:
- in Antichitate, trandafirul era floarea funerara a femeilor; pe mormintele sotiilor, romanii asezau flori zdrobite, simbol al inimii indurerate;
- tot la romani exista o sarbatoare a intregii comunitati in care se celebra ziua stramosilor - sarbatoarea purta numele de Rosalia, pentru ca trandafirul era floarea spiritelor; de la aceasta sarbatoare vine numele romanesc al Rusaliilor.

In afara de romani, si grecii, egiptenii si celtii cunosteau semnigicatia funerara a florii. La celti, un arbust de trandafri alb, sadit pe mormantul celor dragi, simboliza pacea si fericirea in lumea de dincolo.

Biserica a acceptat cu greu trandafirul printre simbolurile crestine, din cauza folosirii ei in cadrul ritualurilor pagane, mai ales la celebrarea zeilor dragostei. Datorita spinilor sai, trandafirul a devenit un simbol al patimilot lui Iisus, astfel ca trandafirul rosu semnifica martiriul. Sfanta Maria este numita de catre catolici ROSA MYSTICA, si multi sfinti sunt infatisati in iconografia crestina catolica purtand flori de trandafiri in maini sau pe cap, in forma de coroana. In plus, statuile unor sfinti sunt impodobite cu ghirlande de trandafiri in zile de sarbatoare.

Printre alte numeroase simboluri ale florii, mai exista o semnificatie destul de ciudata - confidentialitate, secret, tacere -, care dateaza din epoca romana si care isi trage insemnatatea din evenimente reale: banchetele romane, care erau un bun pretext pentru intruniri politice cu caracter secret si unde se puneau la cale aliante si comploturi. La aceste banchete, trandafirul juca un rol important: petale de trandafir erau raspandite peste tot, in havuzuri curgea apa de roze si toti invitatii se impodobeau cu trandafiri. Existau camere secrete pentru intruniri politice care erau si ele pline de roze. Tot ce se discuta aici avea un caracter confidential, de unde sintagma "sub rosa" (sub trandafiri), cu inteles de TAINA.

joi, 28 mai 2009

Turismul romanesc-intre oferta si realitate!

Turismul romanesc,ridicat in slavi de unii,tarat prin noroi de altii,reprezinta totusi o problema a autoritatilor specializate,mai ales in plin sezon estival,cand potentialii clienti romani prefera plajele vecinilor bulgari,sau locatiile exotice.

Ne punem totusi o intrebare....de ce?....de ce este litoralul romanesc fara clientii de alta data?...de ce sunt hotelurile goale?....ce nu este pe masura asteptarilor?
Cateva raspunsuri nu ar intarzia sa apara,....mai ales privitoare la serviciile oferite de hotelierii romani,in comparatie cu cele oferite de hotelierii straini,si nu numai...!!
La capitolul servicii de calitate,noi romanii....trebuie sa recunoastem,ca mai avem de invatat.Nu neg potentialul turistic al Romaniei,avem potential,doar ca....nu prea are cine sa ni-l valorifice,sau mai grav,nu stim sa ne vindem "marfa" cu alte cuvinte spus.
Imaginea Romaniei lasa mult de dorit peste hotare,e un adevar si asta,dar asta rezulta tot din "straduintele" unor compatrioti de ai nostri...
Acum avem si o scuza,CRIZA...de asta e gol litoralul,de asta nu sunt clienti,de asta nu merge bine turismul romanesc,si multe alte industrii strans legate de el,din cauza lipsei BANILOR.Dar daca am analiza ceva mai profund situatia,am constata un lucru cam dureros cei drept, dar foarte concret...acela ca,sunt cativa ani,cam 4-5...de cand lucrurile nu mai functioneaza asa cum ne-am dori.Sa detaliem putin....


Un pachet de servicii sa nu zic standard,pentru 7 zile,cu demipensiune la un hotel de 4*,in preajma Craciunului,sau a Pastelui,intr-o zona cu potential turistic,ca Bucovina... costa in medie nu mai putin de 700-1000 euro.Poate parea aberant,iesit din comun, si sa te intrebi chiar....Ce mi s-e ofera de banii astia?
Teoretic multe,doar ca...intre teorie si practica e o diferenta destul de mare,si asta inseamna alti bani,....mai exact,pentru a concretiza teoria.
Noi romanii,ne pricepem zic unii la "prosteala"...si nah,prostesti omul cat il prostesti,apoi cand isi da seama ca a luat "teapa"...nu-ti mai calca pragul!
Cand spun servicii de proasta calitate,ma refer la:
-personal nespecializat,sau "specializat" doar pe hartie,aici includ personalul executiv,cel care interactioneaza in mod direct cu clientul,(receptie,chelneri,barmani...etc)si care ar trebui sa oglindeasca calitatea si profesionalismul prestatorului de servicii turistice.
-apoi personalul din spatele "cortinei" executivul,care contribuie si el tot activ,la serviciile furnizate clientilor(spalatorie,serviciul etaj,bucatarie,...etc)
-si nu in ultimul rand cei care vand pachetele de servicii,care fac ofertele,care creaza imaginea turismului, sau cei care vand "marfa"...(marketing,rezervari,sau...de ce nu management-ul unei organizatii cu profil turistic sau hotelier)...departamente care sunt destul de "defectoase"...
Slaba implicare din partea angajatilor,care s-ar justifica cumva...SALARII MICI,si "prestez de cati bani primesc"...doar ca,undeva e intreptatita justificarea,dar clientii nu-s de vina ca angajatul e prost platit si nici nu-l intereseaza asta.Partea negativa e alta,si anume aceea a dezinteresului,care se rasfrange asupra clientului,care vine cu bani,sa se relaxeze,sau sa-si petreaca concediul,cu bani adunati un an de zile,referindu-ma la clientii cu un venit mediu,sau cu venituri mai reduse.Putem asadar sustine tare si sus ca,dezinteresul,nu atrage in nici un caz clientii,...iar daca nu-s clienti,nu-s bani,nu-s salarii...O.K.pana aici.Dar cati manageri investesc in personalul angajat pentru imbunatatirea serviciilor?...Sa fim realisti,oamenii sunt cei care au grija sa fie totul in ordine,oamenii sunt cei care dau forma si viata unei organizatii,indiferent de profilul ei,altfel nici nu ar exista,...oamenii sunt cei care,ofera altor oameni un serviciu,indirect vorbin,sau presteaza o activitate in schimbul unor bani,platiti indirect prestatorului direct.
In fine,nu vreau sa fac politica interna organizationala,si nici strategii de imbunatatire a procesului de dezvoltare turistica,am vrut doar sa evidentiez ca,in proportie de 70% suntem NOI de vina ca nu ne vin clientii,deoarece noi vindem scump,"marfa" de proasta calitate.Ce trebuie sa stim?...Sa imbunatatim oferta sau cel putin sa "incercam" sa tinem pasul cu actualitatile,altfel riscam sa fim calcati in picioare de cei care vin din urma!