marți, 15 decembrie 2009

Mos Craciun,fiinta magica din copilaria mea!


E incredibil cat de repede trece timpul,…parca acu eram o mogaldeata de fetita,care dupa trecerea lui Mos Nicolae numara pe degete cate zile au mai ramas pana la Craciun! Il iubeam pe Mos Craciun,si niciodata nu-mi faceam vreo lista cu ce-mi doream… sau cu ce as fi preferat sa-mi aduca,pur si simplu mergeam pe mana lui,in mintea mea de copil,credeam ca el stie ce vreau eu,la fel cum stia si poznele pe care le faceam.


In luna decembrie eram cea mai cuminte,cea mai silitoare la invatatura si cea mai ascultatoare dintre frati…deoarece stiam ca eforturile imi vor fi rasplatite in ajun de Craciun,si se merita.

Dar anii au trecut incet,incet… am inceput sa descopar cine “erau” Mos Craciun,si totodata sa percep lumea altfel. Nu am fost dezamagita sa aflu de inexistenta Mosului,in sufletul meu,eu stiam ca,undeva in cer el exista,imi stie gandurile,imi cunoaste sufletul si nu iubeste copii obraznici,neascultatori care nu au rezultate bune la invatatura.



Poate datorita faptului ca am fost o fire mai sensibila,am perceput lumea inconjuratoare intr-un mod mult mai uman decat cei din jurul meu.Nu intelegeam in copilarie cum pot fi oamenii mari atat de rai,incat sa taie purcelusul chiar in Ajun de Craciun,cand poate Mosul i-ar fi adus si lui ceva daca l-ar fi gasit viu. “Din cauza ca au tait purcelul, Mosul nu le-a adus nimic”,ma gandeam eu,si vedeam intr-asta o pedeapsa din partea Mosului,atunci cand sub brad se aflau daruri doar pentru noi copiii,iar pentru parinti nimic!...Eram prea mica,pentru a-mi da seama ca ei renuntau la cadourile lor,in favoarea noastra,...pentru a fi noi fericiti.


In seara de Ajun,plecam cu colindul prin vecini,prin sat …fara sa simtim gradele minus,eu stiam la fel de bine ca si fratii mei ca in seara din Ajunul Craciunului nu se sta in casa,se iese cu colindul,...in felul asta Mosul stia cati copii si-au facut datoria de a anunta Nasterea Domnului Iisus,si cati nu,dar mai colindam si pentru ca unii sateni ne dadeau bomboane,mere,pere,colacei impletiti ,altii mai instariti ne dadeau bani,iar la intoarcere abia puteam cara traistutele incarcate cu bunatati,si ne miram cum poate cara Mosul,mai ales fiind si batran,sacul cu cadouri ptr toti copiii?….tot punandu-ne unii altora intrebari fara raspuns, ajungeam intr-un final si acasa,garboviti de greutatea traistutelor arhipline,cu bujori in obrajori si multumiti ca ne-am facut datoria atat fata de Mos ca am anuntat Nasterea Domnului,cat si de rasplata satenilor pentru colindele cantate.

Baita calda,pijamalutele moi si asternutul curat,faceau ca somnul sa vina intotdeauna mai devreme decat ar fi trebuit,si uite asa….pierdeam momentul in care Mosul lasa cadourile,si totodata si sansa de al vedea cu ochii mei,si de ai spune ce mult il iubeam.

Apoi in dimineata zilei de Craciun,o zbughiam din pat,cu ochii inca lipiti de somn,direct sub brad sa vad ce mi-a adus Mosul….si nu era bucurie mai mare ca aceea, cand vedeam cadoul frumos impachetat in punga de hartie.

Stiam ca El mi-a citit gandurile,in cazul in care nu i-au spus parintii mei,dar El…. Mos Craciun in inima mea a ramas magic,indiferent de unde stia ce mi-am dorit!